Vreau sa ajung departe ...

- Vreau sa ajung departe! La el.
- Nu poti merge, ai piciorul ranit!
- Tocmai de aceea vreau sa-l vad. Atat, sa il vad! Nu vreau mai mult. In fiecare clipa ii spun cat mi-e de dor de el, de ochii lui ... ii spun in gand. Vocea lui calda, cu aroma de ciocolata, sta incuiata in sertarul din dreapta al sufletului meu. Descui ... si ascult, ca la o caseta muzicala, de cate ori vreau ... invart si il aud. Imi sterg lacrimile ... de dorul lui ... si pornesc, spre departe ... mai depart. Strabat munti si vai, campii si rauri, mari si tari . Ploaia imi este prietena, fulgul de zapada imi mangaie fata, vantul imi usuca parul. Copacii imi ofera fructele lor.
- Esti prea slaba ... nu vei rezista. Intoarce-te! Uita-l! Mai sunt si altii ca el!
- Nu. Dragostea cere sacrificii ... si il vreau pe el.
- Il vei gasi si vei lesina inainte sa spui un cuvant, spune un cais si timid. Zambind, culeg o caisa si ii raspund: Asta imi va da energie sa continui si pornesc mai departe, cu durere ce-mi seaca sufletul. Ma pansez cu o frunza de castan. Un paianjen imi tese o fasa. Albinele imi aduc miere. Prind puteri. Miere ... asta imi aduce aminte de el!!
- Pe cine cauti? Unde trebuie sa ajungi? ma intreaba curios vantul.
- Nu stiu unde este. Dar il caut pe el. L-am vazut de doua, trei ori in viata mea, imi apare in vis, ii raspund.
- Drum bun si mult curaj ... bonne chance ... eu imi schimb directia aici, asa ca te parasesc.
- Am sa-ti dau de stire despre finalul cautarii mele. Un nor pufos, vesel si aromat se apropie:
- Te insotesc de aici, zise zambind curios si sigur pe el.
- Multumesc.
- De ce il cauti pe el?
- Mi-e dor de el, tare dor. Vreau sa il vad, doar sa il vad ... sa-l fotografiez in suflet pentru totdeauna. Sa-l port cu mine mereu si pretutindeni. Sa-l am ca tipar.
- Trebuie sa-ti acopar umerii goi ca ne apropiem de Polul Nord.
- Hei! Uite pinguini. Ce draguti sunt. Le fac semn cu mana. Imi trimit pupici. Mai fac cativa pasi si apare o familie de ursi polari.
- Cat de albi sunt! Sunt bucuroasa. Ei ma aud si-mi fac cu ochiul. Puii patineaza, asa, putin, in cinstea mea ... ca in reclame! Ursoaica, vazandu-mi piciorul ranit, imi da o pereche de cizme de blana ... ce pufoase sunt! O senzatie de cald si bine ma cuprinde. Pe un ghetar zaresc o colonie de foci. Ma aplauda si imi ureaza bine am venit. Langa un foc, un explorator imi spune:
- Te asteptam!
- Stiai ca vin? intreb mirata.
- El mi-a zis ca vii. Te-a simtit mai aproape de cand ai plecat la drum.
- Ciudat ! Voiam doar sa-l vad, fara ca el sa stie. Nu vreau sa il deranjez!
- Stie. Si vrea sa fiti impreuna ... pana cand moartea va va desparti. Ma batu usor pe umar si imi inmana o diploma ... de invingator si adauga:
- Va meritati unul pe altul. Sa fiti fericiti! Ii multumesc norului ca m-a incalzit si intru in iglu si-mi spun:
- Nu pot sa cred ca am ajuns asa departe. Nu voiam decat sa-l vad. Nu pot sa cred ca si lui ii e dor. Este un semn de la Dumnezeu. Oare? Atat de departe incat nu-mi vine sa cred ca imi mai sunt ascultate rugaciunile.