marți, 22 ianuarie 2013
miercuri, 19 mai 2010
O zi ... din viata mea
Dimineata, ma trezesc cu gandul la tine, cu speranta ca te voi vedea macar in trecere, speranta ca te vei gandi si la mine, speranta ca voi mai putea adauga in inima ta macar un sentiment microscopic de iubire.
Este miezul zilei ... Simt un gol in inima si o durere in stomac (de mancat am mancat ...). As vrea ... sa te am aproape. As vrea ... sa te strang in brate. As vrea ... sa-ti simt parfumul. As vrea ... sa te sarut. As vrea sa dispara timpul, (sa stau cu tine cat vreau), dar mai ales sa nu existe persoane care sa ne desparta. Dupa care stau si ma gandesc ... daca nu il voi vedea azi? Atunci ... ii cer lui Dumnezeu sa ma transforme intr-o raza de soare, ca sa te pot privi in ochi ... sau daca ploua ... sa ma transforme intr-o picatura de apa, sa iti ating fata ... iar daca ninge, sa ma transforme intr-un fulg de nea ... sa ma asez pe buzele tale, sa te sarut, dupa care sa ma evapor, sa ajung in ceruri sa le povestesc ingerilor ca, alaturi de tine am descoperit raiul.
Noaptea ... asta este cea mai grea parte a zilei. Ma gandesc ca daca m-as transforma intr-o perna, as putea sa dormi cu tine in brate ... la tine in brate. Dar nu ma pot transforma ... asa ca stau intinsa in pat si ma gandesc ... a mai trecut o zi, dar oare de ce nu sunt fericita? Exista un singur raspuns ... sunt innebunita dupa tine si nu imi e teama sa recunosc ... cred. Te visez noapte de noapte ... dar nu ti-am spus inca ... te vreau doar pe tine. Oare nu stii unde s-a pierdut iubirea? Imi dai voie sa o caut in inima ta?
Dragostea nu este numai flori, zambete, inseamna si lacrimi (pe care le vars eu in zilele cand nu te am aproape), dorinta (atunci cand iti vad buzele ... si tanjesc dupa sarutul tau), pasiune si de aceea nu foarte multi descopera puterea dragostei...
Cate stele vor muri fara sa simt? Cata vreme va trece fara sa te ating? Cate strigate de dor se vor pierde-n vant? Cate zile voi trai cu tine numai in gand? ... As vrea sa pot avea raspunsul la aceste intrebari ...
De ce ploua azi? De ce plange cerul? Eu cred ca plange pentru mine ... Oare? Sau plange pentru tine ... Asa sa fie? Dar ploua prea mult, cred ca plange pentru amandoi, pentru ca inca nu ne-am reintalnit. Maine daca este soare afara ce zici ... ne intalnim? Mai ales la aceasta ultima intrebare as vrea sa imi raspunzi ...
Este miezul zilei ... Simt un gol in inima si o durere in stomac (de mancat am mancat ...). As vrea ... sa te am aproape. As vrea ... sa te strang in brate. As vrea ... sa-ti simt parfumul. As vrea ... sa te sarut. As vrea sa dispara timpul, (sa stau cu tine cat vreau), dar mai ales sa nu existe persoane care sa ne desparta. Dupa care stau si ma gandesc ... daca nu il voi vedea azi? Atunci ... ii cer lui Dumnezeu sa ma transforme intr-o raza de soare, ca sa te pot privi in ochi ... sau daca ploua ... sa ma transforme intr-o picatura de apa, sa iti ating fata ... iar daca ninge, sa ma transforme intr-un fulg de nea ... sa ma asez pe buzele tale, sa te sarut, dupa care sa ma evapor, sa ajung in ceruri sa le povestesc ingerilor ca, alaturi de tine am descoperit raiul.
Noaptea ... asta este cea mai grea parte a zilei. Ma gandesc ca daca m-as transforma intr-o perna, as putea sa dormi cu tine in brate ... la tine in brate. Dar nu ma pot transforma ... asa ca stau intinsa in pat si ma gandesc ... a mai trecut o zi, dar oare de ce nu sunt fericita? Exista un singur raspuns ... sunt innebunita dupa tine si nu imi e teama sa recunosc ... cred. Te visez noapte de noapte ... dar nu ti-am spus inca ... te vreau doar pe tine. Oare nu stii unde s-a pierdut iubirea? Imi dai voie sa o caut in inima ta?
Dragostea nu este numai flori, zambete, inseamna si lacrimi (pe care le vars eu in zilele cand nu te am aproape), dorinta (atunci cand iti vad buzele ... si tanjesc dupa sarutul tau), pasiune si de aceea nu foarte multi descopera puterea dragostei...
Cate stele vor muri fara sa simt? Cata vreme va trece fara sa te ating? Cate strigate de dor se vor pierde-n vant? Cate zile voi trai cu tine numai in gand? ... As vrea sa pot avea raspunsul la aceste intrebari ...
De ce ploua azi? De ce plange cerul? Eu cred ca plange pentru mine ... Oare? Sau plange pentru tine ... Asa sa fie? Dar ploua prea mult, cred ca plange pentru amandoi, pentru ca inca nu ne-am reintalnit. Maine daca este soare afara ce zici ... ne intalnim? Mai ales la aceasta ultima intrebare as vrea sa imi raspunzi ...
Vreau sa ajung departe ...
- Vreau sa ajung departe! La el.
- Nu poti merge, ai piciorul ranit!
- Tocmai de aceea vreau sa-l vad. Atat, sa il vad! Nu vreau mai mult. In fiecare clipa ii spun cat mi-e de dor de el, de ochii lui ... ii spun in gand. Vocea lui calda, cu aroma de ciocolata, sta incuiata in sertarul din dreapta al sufletului meu. Descui ... si ascult, ca la o caseta muzicala, de cate ori vreau ... invart si il aud. Imi sterg lacrimile ... de dorul lui ... si pornesc, spre departe ... mai depart. Strabat munti si vai, campii si rauri, mari si tari . Ploaia imi este prietena, fulgul de zapada imi mangaie fata, vantul imi usuca parul. Copacii imi ofera fructele lor.
- Esti prea slaba ... nu vei rezista. Intoarce-te! Uita-l! Mai sunt si altii ca el!
- Nu. Dragostea cere sacrificii ... si il vreau pe el.
- Il vei gasi si vei lesina inainte sa spui un cuvant, spune un cais si timid. Zambind, culeg o caisa si ii raspund: Asta imi va da energie sa continui si pornesc mai departe, cu durere ce-mi seaca sufletul. Ma pansez cu o frunza de castan. Un paianjen imi tese o fasa. Albinele imi aduc miere. Prind puteri. Miere ... asta imi aduce aminte de el!!
- Pe cine cauti? Unde trebuie sa ajungi? ma intreaba curios vantul.
- Nu stiu unde este. Dar il caut pe el. L-am vazut de doua, trei ori in viata mea, imi apare in vis, ii raspund.
- Drum bun si mult curaj ... bonne chance ... eu imi schimb directia aici, asa ca te parasesc.
- Am sa-ti dau de stire despre finalul cautarii mele. Un nor pufos, vesel si aromat se apropie:
- Te insotesc de aici, zise zambind curios si sigur pe el.
- Multumesc.
- De ce il cauti pe el?
- Mi-e dor de el, tare dor. Vreau sa il vad, doar sa il vad ... sa-l fotografiez in suflet pentru totdeauna. Sa-l port cu mine mereu si pretutindeni. Sa-l am ca tipar.
- Trebuie sa-ti acopar umerii goi ca ne apropiem de Polul Nord.
- Hei! Uite pinguini. Ce draguti sunt. Le fac semn cu mana. Imi trimit pupici. Mai fac cativa pasi si apare o familie de ursi polari.
- Cat de albi sunt! Sunt bucuroasa. Ei ma aud si-mi fac cu ochiul. Puii patineaza, asa, putin, in cinstea mea ... ca in reclame! Ursoaica, vazandu-mi piciorul ranit, imi da o pereche de cizme de blana ... ce pufoase sunt! O senzatie de cald si bine ma cuprinde. Pe un ghetar zaresc o colonie de foci. Ma aplauda si imi ureaza bine am venit. Langa un foc, un explorator imi spune:
- Te asteptam!
- Stiai ca vin? intreb mirata.
- El mi-a zis ca vii. Te-a simtit mai aproape de cand ai plecat la drum.
- Ciudat ! Voiam doar sa-l vad, fara ca el sa stie. Nu vreau sa il deranjez!
- Stie. Si vrea sa fiti impreuna ... pana cand moartea va va desparti. Ma batu usor pe umar si imi inmana o diploma ... de invingator si adauga:
- Va meritati unul pe altul. Sa fiti fericiti! Ii multumesc norului ca m-a incalzit si intru in iglu si-mi spun:
- Nu pot sa cred ca am ajuns asa departe. Nu voiam decat sa-l vad. Nu pot sa cred ca si lui ii e dor. Este un semn de la Dumnezeu. Oare? Atat de departe incat nu-mi vine sa cred ca imi mai sunt ascultate rugaciunile.
- Nu poti merge, ai piciorul ranit!
- Tocmai de aceea vreau sa-l vad. Atat, sa il vad! Nu vreau mai mult. In fiecare clipa ii spun cat mi-e de dor de el, de ochii lui ... ii spun in gand. Vocea lui calda, cu aroma de ciocolata, sta incuiata in sertarul din dreapta al sufletului meu. Descui ... si ascult, ca la o caseta muzicala, de cate ori vreau ... invart si il aud. Imi sterg lacrimile ... de dorul lui ... si pornesc, spre departe ... mai depart. Strabat munti si vai, campii si rauri, mari si tari . Ploaia imi este prietena, fulgul de zapada imi mangaie fata, vantul imi usuca parul. Copacii imi ofera fructele lor.
- Esti prea slaba ... nu vei rezista. Intoarce-te! Uita-l! Mai sunt si altii ca el!
- Nu. Dragostea cere sacrificii ... si il vreau pe el.
- Il vei gasi si vei lesina inainte sa spui un cuvant, spune un cais si timid. Zambind, culeg o caisa si ii raspund: Asta imi va da energie sa continui si pornesc mai departe, cu durere ce-mi seaca sufletul. Ma pansez cu o frunza de castan. Un paianjen imi tese o fasa. Albinele imi aduc miere. Prind puteri. Miere ... asta imi aduce aminte de el!!
- Pe cine cauti? Unde trebuie sa ajungi? ma intreaba curios vantul.
- Nu stiu unde este. Dar il caut pe el. L-am vazut de doua, trei ori in viata mea, imi apare in vis, ii raspund.
- Drum bun si mult curaj ... bonne chance ... eu imi schimb directia aici, asa ca te parasesc.
- Am sa-ti dau de stire despre finalul cautarii mele. Un nor pufos, vesel si aromat se apropie:
- Te insotesc de aici, zise zambind curios si sigur pe el.
- Multumesc.
- De ce il cauti pe el?
- Mi-e dor de el, tare dor. Vreau sa il vad, doar sa il vad ... sa-l fotografiez in suflet pentru totdeauna. Sa-l port cu mine mereu si pretutindeni. Sa-l am ca tipar.
- Trebuie sa-ti acopar umerii goi ca ne apropiem de Polul Nord.
- Hei! Uite pinguini. Ce draguti sunt. Le fac semn cu mana. Imi trimit pupici. Mai fac cativa pasi si apare o familie de ursi polari.
- Cat de albi sunt! Sunt bucuroasa. Ei ma aud si-mi fac cu ochiul. Puii patineaza, asa, putin, in cinstea mea ... ca in reclame! Ursoaica, vazandu-mi piciorul ranit, imi da o pereche de cizme de blana ... ce pufoase sunt! O senzatie de cald si bine ma cuprinde. Pe un ghetar zaresc o colonie de foci. Ma aplauda si imi ureaza bine am venit. Langa un foc, un explorator imi spune:
- Te asteptam!
- Stiai ca vin? intreb mirata.
- El mi-a zis ca vii. Te-a simtit mai aproape de cand ai plecat la drum.
- Ciudat ! Voiam doar sa-l vad, fara ca el sa stie. Nu vreau sa il deranjez!
- Stie. Si vrea sa fiti impreuna ... pana cand moartea va va desparti. Ma batu usor pe umar si imi inmana o diploma ... de invingator si adauga:
- Va meritati unul pe altul. Sa fiti fericiti! Ii multumesc norului ca m-a incalzit si intru in iglu si-mi spun:
- Nu pot sa cred ca am ajuns asa departe. Nu voiam decat sa-l vad. Nu pot sa cred ca si lui ii e dor. Este un semn de la Dumnezeu. Oare? Atat de departe incat nu-mi vine sa cred ca imi mai sunt ascultate rugaciunile.
Codul bunelor maniere cu metroul ...
Mai devreme la metrou, stateam la usa si asteptam linistit sa ajung la statia la care trebuia sa cobor. In reflexia geamului il vad pe un tip, care era in spatele meu undeva, iar acesta casca la greu fara sa puna mana la gura. Tipul nu era genul de "ghertoi", parea genul de educat, 25-26 de ani. Intr-o mana avea niste chestii, iar cu cealalta se tinea de o bara. Va intreb eu acum, ar fi fost mai bine sa-si riste siguranta, sa puna mana cu care se tinea de bara pana la gura si apoi sa o puna inapoi pe bara ? Eu as spune ca da, sau macar ar fi putut sa-si mascheze gestul, dar nu dom`le, el casca cu gura maaaare fara nicio jena !
Exista bune maniere acolo ... la metrou? Sau, ce bune maniere trebuie respectate ? Raspunsul se afla la fiecare dintre noi.
Va intrebati ce reguli sunt respectate in metroul bucurestean ?!? ...
Sa enumeram:
1. In asteptarea metroului in statie stai intotdeauna in dreptul scarilor. Cu cat vin mai multi oameni care asteapta si ei in dreptul scarilor incapataneaza-te sa nu pleci de acolo. Imagineaza-ti cum ar fi sa mergi kilomeeeetriiii pana la primul vagon unde ar putea fi mai liber plus ca atunci cand vei cobori va trebui sa mai mergi cativa metri sa ajungi la scari ceea ce pentru dorsalul tau sanatos (ca sa fim politically correct) ar fi o corvoada.
2. Daca auzi vreun mesaj de genul “va rugam sa folositi toate usile de acces ale trenului” ignora-l. Daca auzi vreun mesaj de genul “pe scara rulanta va rugam stationati pe partea dreapta” ignora-l. Cine sunt astia sa iti spuna tie ce sa faci.
3. Atunci cand vrei sa ocupi un loc pe scaun este esential ca in momentul in care se deschid usile sa arunci cu plasa. Cu cat arunci cu mai multe plase cu atat ai sansa sa ocupi mai multe scaune. Best score pentru cine arunca cu bolta. Daca nu ai plase iti poti croi drumul pana la scaun cu ajutorul aceluiasi dorsal sanatos (ca sa fim politically correct) impingand la nemernici in stanga si in dreapta.
4. Daca tu stai jos si metroul e super aglomerat cu oameni care stau gramada in picioare, nu te ridica pana nu ajunge metroul in statie. In momentul in care se deschid usile napusteste-te spre iesire impingand din toate puterile si strigand panicat lasati-ma sa cobor. Pai ce dorsalu’ tau.
5. Daca ai o geanta foarte mare nu o da jos de pe umar cand te tii de mansetele alea de deasupra scaunelor. Trozneste-l constant pe nesimititul care sta jos sub cotul tau si misca-te cat mai mult ca sa-i bagi geanta in ochi nas si alte orifcii. Poate se invata minte sa nu mai faca scheme din alea cu plasele.
6. Este absolut interzis sa fii relaxat. Nu zambi, niciodata nu zambi, eu fac asta foarte des si esti in pericol nu numai ca oamenii sa iti zambeasca inapoi , ba chiar sa iti si faca loc sa treci si atunci dorsalul tau sanatos isi va pierde utilitatea si vei deveni un complexat. Ca sa fim politically correct. Cu aceasta ocazie doresc sa le multumesc oamenilor care imi ofera zilnic o portie grozava de ras la metrou ca daca n-ar fi ei nu s-ar mai povesti si m-as plictisi de moarte. Pe bune.
Pe curand!
Exista bune maniere acolo ... la metrou? Sau, ce bune maniere trebuie respectate ? Raspunsul se afla la fiecare dintre noi.
Va intrebati ce reguli sunt respectate in metroul bucurestean ?!? ...
Sa enumeram:
1. In asteptarea metroului in statie stai intotdeauna in dreptul scarilor. Cu cat vin mai multi oameni care asteapta si ei in dreptul scarilor incapataneaza-te sa nu pleci de acolo. Imagineaza-ti cum ar fi sa mergi kilomeeeetriiii pana la primul vagon unde ar putea fi mai liber plus ca atunci cand vei cobori va trebui sa mai mergi cativa metri sa ajungi la scari ceea ce pentru dorsalul tau sanatos (ca sa fim politically correct) ar fi o corvoada.
2. Daca auzi vreun mesaj de genul “va rugam sa folositi toate usile de acces ale trenului” ignora-l. Daca auzi vreun mesaj de genul “pe scara rulanta va rugam stationati pe partea dreapta” ignora-l. Cine sunt astia sa iti spuna tie ce sa faci.
3. Atunci cand vrei sa ocupi un loc pe scaun este esential ca in momentul in care se deschid usile sa arunci cu plasa. Cu cat arunci cu mai multe plase cu atat ai sansa sa ocupi mai multe scaune. Best score pentru cine arunca cu bolta. Daca nu ai plase iti poti croi drumul pana la scaun cu ajutorul aceluiasi dorsal sanatos (ca sa fim politically correct) impingand la nemernici in stanga si in dreapta.
4. Daca tu stai jos si metroul e super aglomerat cu oameni care stau gramada in picioare, nu te ridica pana nu ajunge metroul in statie. In momentul in care se deschid usile napusteste-te spre iesire impingand din toate puterile si strigand panicat lasati-ma sa cobor. Pai ce dorsalu’ tau.
5. Daca ai o geanta foarte mare nu o da jos de pe umar cand te tii de mansetele alea de deasupra scaunelor. Trozneste-l constant pe nesimititul care sta jos sub cotul tau si misca-te cat mai mult ca sa-i bagi geanta in ochi nas si alte orifcii. Poate se invata minte sa nu mai faca scheme din alea cu plasele.
6. Este absolut interzis sa fii relaxat. Nu zambi, niciodata nu zambi, eu fac asta foarte des si esti in pericol nu numai ca oamenii sa iti zambeasca inapoi , ba chiar sa iti si faca loc sa treci si atunci dorsalul tau sanatos isi va pierde utilitatea si vei deveni un complexat. Ca sa fim politically correct. Cu aceasta ocazie doresc sa le multumesc oamenilor care imi ofera zilnic o portie grozava de ras la metrou ca daca n-ar fi ei nu s-ar mai povesti si m-as plictisi de moarte. Pe bune.
Pe curand!
IUBIRE NECONDITIONATA
Un tanar fusese in razboi in Vietnam aproape 3 ani de zile. Intr-un final se intoarce in America si isi suna parintii la telefon:
- Mama, tata, ma intorc acasa, dar vreau sa va cer o favoare. Am un prieten foarte bun si as vrea sa il aduc acasa cu mine.
- Sigur, ne-ar face mare placere sa il cunoastem, au spus parintii.
- Mai e ceva ce ar trebui sa stiti despre el; in timpul razboiului a fost ranit foarte rau. A calcat pe o mina si explozia l-a lasat fara o mana si un picior. Nu are unde sa se duca si vreau sa vina sa stea cu voi acasa.
- Ne pare rau sa auzim asta, fiule. Poate rezolvam cumva sa ii gasim unde sa stea.
- Nu, vreau sa stea impreuna cu noi acasa.
- Fiule, ii raspunde tatal, nu-ti dai seama despre ce vorbesti. Un om handicapat ca el inseamna o povara foarte mare pentru noi. Avem si noi vietile noastre de trait. Ce sens are sa ne incarcam viata cu unul ca el. Lasa-l in pace si vino acasa. O sa-si gaseasca el unde sa stea...
In acest moment, fiul inchide telefonl brusc. Parintii n-au mai auzit nimic de el de atunci. Dupa cateva zile, au primit un telefon de la Politie care ii anunta ca fiul lor s-a sinucis aruncandu-se de pe o cladire. Erau chemati sa identifice trupul. Parintii inmarmuriti, au ajuns repede la morga si acolo au descoperit ca intr-adevar, fiul lor era cel care murise. De asemenea au mai descoperit un lucru... baiatul lor avea doar o mana si un picior.
Parintii din poveste seamana cu noi.
Ne e atat de usor sa ii acceptam si sa ii iubim pe cei care sunt amuzanti, plini de viata, fara probleme, dar nu ne pasa de cei care ne pot incurca planurile, care au probleme, sau pe care nimeni nu-i baga in seama...
- Mama, tata, ma intorc acasa, dar vreau sa va cer o favoare. Am un prieten foarte bun si as vrea sa il aduc acasa cu mine.
- Sigur, ne-ar face mare placere sa il cunoastem, au spus parintii.
- Mai e ceva ce ar trebui sa stiti despre el; in timpul razboiului a fost ranit foarte rau. A calcat pe o mina si explozia l-a lasat fara o mana si un picior. Nu are unde sa se duca si vreau sa vina sa stea cu voi acasa.
- Ne pare rau sa auzim asta, fiule. Poate rezolvam cumva sa ii gasim unde sa stea.
- Nu, vreau sa stea impreuna cu noi acasa.
- Fiule, ii raspunde tatal, nu-ti dai seama despre ce vorbesti. Un om handicapat ca el inseamna o povara foarte mare pentru noi. Avem si noi vietile noastre de trait. Ce sens are sa ne incarcam viata cu unul ca el. Lasa-l in pace si vino acasa. O sa-si gaseasca el unde sa stea...
In acest moment, fiul inchide telefonl brusc. Parintii n-au mai auzit nimic de el de atunci. Dupa cateva zile, au primit un telefon de la Politie care ii anunta ca fiul lor s-a sinucis aruncandu-se de pe o cladire. Erau chemati sa identifice trupul. Parintii inmarmuriti, au ajuns repede la morga si acolo au descoperit ca intr-adevar, fiul lor era cel care murise. De asemenea au mai descoperit un lucru... baiatul lor avea doar o mana si un picior.
Parintii din poveste seamana cu noi.
Ne e atat de usor sa ii acceptam si sa ii iubim pe cei care sunt amuzanti, plini de viata, fara probleme, dar nu ne pasa de cei care ne pot incurca planurile, care au probleme, sau pe care nimeni nu-i baga in seama...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
